EDÍCUL, edicule, s. n. 1. Construcție mică și ușoară ridicată într-un loc public. ♦ Construcție sau învelitoare de protecție care ferește de intemperii o lucrare de artă. 2. Tabernacul într-un templu roman. ♦ Nișă într-o încăpere funerară, pentru portretele morților sau pentru urne. – Din fr. édicule, lat. aediculum.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍCUL ~e n. 1) Mic edificiu (chioșc, pavilion) ridicat într-un loc public. 2) Construcție ușoară care apără de intemperii o lucrare de artă. /<fr. édicule, lat. aediculum
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍCUL s.n. 1. Chioșc, pavilion făcut de obicei în parcuri. ♦ Învelitoare, acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. 2. Nișă în care se pun portretele morților, urnele funerare. [< fr. édicule].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EDÍCUL s. n. 1. monument funerar dintr-un mic edificiu în forma unui templu, pe un soclu, care adăpostește statuia celui decedat. ◊ nișă în care se păstrează portretele morților, urnele funerare. 2. chioșc, pavilion, de obicei în parcuri. 3. acoperitoare de protecție a unei lucrări de artă, cu înfățișare de templu în miniatură sau de chioșc. (< fr. édicule, lat. aediculum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

edícul s. n., pl. edícule
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink