ECUMÉNIC, -Ă, ecumenici, -ce, adj. Învestit cu autoritate extinsă asupra întregii biserici creștine. – Din fr. œcumenique.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
thiess
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECUMÉNIC ~că (~ci, ~ce) rel. Care se extinde asupra întregii biserici creștine. /<lat. oecumenicus, ngr. oikoumenikos
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECUMÉNIC, -Ă adj. Investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile. [Cf. lat. oecumenicus, gr. oikoumenikos].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECUMÉNIC, -Ă adj. cu caracter universal; investit cu autoritate ecleziastică pentru toate bisericile creștine. ♦ mișcare ~ă = mișcare religioasă care urmărește reuniunea tuturor bisericilor creștine într-una singură; ecumenism. (< fr. oecuménique, lat. oecumenicus, gr. oikumenike)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECUMÉNIC adj. (BIS.) (înv.) sobornic, sobornicesc. (Sinod ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecuménic adj. m., pl. ecuménici; f. sg. ecuménică, pl. ecuménice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*ecuménic, -ă adj. (vgr. oikumenikós, universal; oikuméne gê, pămîntu locuit). Universal, general. Conciliŭ ecumenic, adunare generală la care participă toțĭ episcopiĭ. – Și ic- (după ngr.) în sec. 18-19.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CONSILIUL ECUMENIC AL BISERICILOR, asociație creată în 1948 de către Bisericile creștine necatolice în scopul refacerii unității tuturor creștinilor pe calea acordurilor și dialogului teologic. V. ecumenism.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink