ECLUZÍST, -Ă, ecluziști, -ste, s. m. și f. Lucrător la ecluză. – Ecluză + suf. -ist.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLUZÍST, -Ă s. m. muncitor la ecluză. (< ecluză + -ist)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecluzíst s. m., pl. ecluzíști
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecluzíst, -ă s.m.f. Muncitor la ecluză ◊ „Pe fetiță o cheamă Lotrina. (S-a născut la Lotru!) Stie că tata e «ecluzist», ca și mama.” Sc. 15 III 79 p. 2 (din ecluză + -ist; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink