ECLÚZĂ, ecluze, s. f. Construcție hidrotehnică specială, executată pe traseul unei căi navigabile, care permite trecerea navelor dintr-o porțiune a traseului cu nivel de apă mai ridicat în altă porțiune cu nivel de apă mai scăzut și invers. ◊ Ecluză de salvare = cameră metalică, de formă tronconică, montată pe corpul unui submarin, care permite ieșirea echipajului în caz de naufragiu fără inundarea submarinului. – Din fr. écuse.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÚZĂ ~e f. Construcție hidrotehnică pentru trecerea navelor pe un râu sau canal de la un nivel la altul. [G.-D. ecluzei; Sil. e-clu-] /<fr. écluse
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÚZĂ s.f. Lucrare executată pe cursul unui râu, pe un canal etc. pentru a permite trecerea navelor de la un nivel al apei la alt nivel; stăvilar. [< fr. écluse].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLÚZĂ s. f. 1. construcție hidrotehnică amplasată pe o cale navigabilă, care permite trecerea navelor de la un nivel al apei la altul; stăvilar. 2. cameră metalică etanșă, presurizată, la partea superioară a unui cheson, destinată intrării și ieșirii personalului sau materialelor; campană (2). ◊ cameră care permite ieșirea echipajului dintr-un submarin, sub apă, fără inundarea acestuia. 3. compartiment special, cu etanșeizare comandată, al unei nave spațiale, destinat ieșirii cosmonauților în spațiul cosmic. (< fr. écluse)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eclúză s. f. (sil. -clu-), g.-d. art. eclúzei; pl. eclúze
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLUZÁ, ecluzez, vb. I. 1. Tranz. A închide cu o ecluză. 2. Intranz. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. – Din fr. écluser.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A ECLUZÁ ~éz 1. tranz. (ape navigabile) A închide cu o ecluză. 2. intranz. (despre nave) A trece printr-o ecluză. /<fr. écluser
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLUZÁ vb. I. 1. tr. A închide o ecluză. 2. intr. (Despre nave) A trece printr-o ecluză. [< fr. écluser].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ECLUZÁ vb. I. tr. a bara apa cu o ecluză. II. intr. (despre nave) a trece printr-o ecluză. (< fr. écluser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecluzá vb. (sil. -clu-), ind. prez. 1 sg. ecluzéz, 3 sg. și pl. ecluzeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ecluzá vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink