2 intrări

22 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

ECLIPSÁRE, eclipsări, s. f. Faptul de a (se) eclipsa.V. eclipsa.

ECLIPSÁRE s. f. Faptul de a (se) eclipsa.

eclipsáre (e-clip-) s. f., g.-d. art. eclipsắrii; pl. eclipsắri

eclipsáre s. f. (sil. -clip-), g.-d. art. eclipsării; pl. eclipsări

ECLIPSÁRE s.f. Acțiunea de a (se) eclipsa și rezultatul ei. [< eclipsa].

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3; despre astre) A suferi fenomenul de eclipsă (1). 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea. – Din fr. éclipser.

ECLIPSÁ, eclipsez, vb. I. Tranz. 1. (Astron.; numai la pers. 3) A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunîndu-se fie în calea razelor lui de lumină, fie între acel corp și soare. Luna eclipsează soarele. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri, a întrece, a depăși. ♦ Refl. A dispărea, a se ascunde, a rămîne în umbră. De mult s-a eclipsat slava ta. NEGRUZZI, S. II 48. ♦ Refl. (În glumă) A se face nevăzut, a pleca pe furiș, a dispărea fără urmă, a o șterge. – Prez. conj. pers. 3 sg, și: (neobișnuit) să eclipse (ALECSANDRI, P. II 253). – Variantă: (învechit) eclipsí (NEGRUZZI, S. III 168) vb. IV.

eclipsá (a ~) (e-clip-) vb., ind. prez. 3 eclipseáză

eclipsá vb. (sil. -clip-), ind. prez. 1 sg. eclipséz, 3 sg. și pl. eclipseáză

ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

ECLIPSÁ vb. v. depăși, dispărea, întrece, pieri.

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. A întuneca (parțial sau total) lumina unui astru. 2. (Fig.) A umbri, a lăsa în umbră. ♦ refl. A dispărea, a rămâne în umbră. [< fr. éclipser].

ECLIPSÁ vb. I. tr. 1. a întuneca lumina unui astru. 2. (fig.) a umbri, a lăsa în umbră. II. refl. (fam.) a dispărea, a rămâne în umbră. (< fr. éclipser)

A ECLIPSÁ ~éz tranz. 1) (aștri) A pune în eclipsă. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a întuneca. 3) (persoane) A depăși prin merite sau prin valoare. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser

A SE ECLIPSÁ mă ~éz intranz. fam. A se face nevăzut; a înceta să mai fie în câmpul vizual; a dispărea; a pieri. [Sil. e-clip-sa î /<fr. éclipser

eclipsà v. 1. a întrerupe lumina unui astru; 2. fig. a întuneca, a covârși: a eclipsa pe rivalii săi; 3. a dispare: s´a eclipsat.

*eclipséz v. tr. (d. eclipsă; fr. éclipser). Întunec. Fig. Întrec, las pe jos: gloria luĭ Cezar a eclipsat-o pe a luĭ Pompeĭ. V. refl. A dispărea fără să fiĭ observat.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

*ECLIPSÁ vb. (fig.) a întuneca, a umbri. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

Intrare: eclipsa

Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) eclipsa eclipsare eclipsat eclipsând singular plural
eclipsea eclipsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) eclipsez (să) eclipsez eclipsam eclipsai eclipsasem
a II-a (tu) eclipsezi (să) eclipsezi eclipsai eclipsași eclipsaseși
a III-a (el, ea) eclipsea (să) eclipseze eclipsa eclipsă eclipsase
plural I (noi) eclipsăm (să) eclipsăm eclipsam eclipsarăm eclipsaserăm, eclipsasem*
a II-a (voi) eclipsați (să) eclipsați eclipsați eclipsarăți eclipsaserăți, eclipsaseți*
a III-a (ei, ele) eclipsea (să) eclipseze eclipsau eclipsa eclipsaseră
Intrare: eclipsare
eclipsare substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular eclipsare eclipsarea
plural eclipsări eclipsările
genitiv-dativ singular eclipsări eclipsării
plural eclipsări eclipsărilor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)