EBULIOSCOPÍE, s. f. Metodă fizico-chimică de determinare a maselor moleculare ale componentelor dizolvate dintr-o soluție, care se bazează pe proprietatea soluțiilor de a fierbe la temperaturi mai înalte decât dizolvantul pur. [Pr.: -li-o-] – Din fr. ébullioscopie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de toknowro | Semnalează o greșeală | Permalink

EBULIOSCOPÍE s.f. Ebuliometrie. [Gen. -iei. / < fr. ébullioscopie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EBULIOSCOPÍE s. f. metodă de determinare a temperaturilor de fierbere; ebuliometrie. (< fr. ébullioscopie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ebulioscopíe s. f. (sil. -li-o-; mf. -sco-), art. ebulioscopía, g.-d. ebulioscopíi, art. ebulioscopíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink