EBULÍȚIE, ebuliții, s. f. (Livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
toknowro
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EBULÍȚIE f. Trecere treptată a lichidului în stare de vapori sub acțiunea căldurii; fierbere. /<fr. ébullition, lat. ebullitio, ~onis
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EBULÍȚIE s.f. (Liv.) Fierbere. [Gen. -iei, var. ebulițiune s.f. / cf. fr. ébulition, lat. ebulitio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EBULÍȚIE s. f. 1. fierbere. 2. (fig.) agitație, efervescență. (< fr. ébullition, lat. ebullitio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EBULÍȚIE s. v. fierbere.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ebulíție s. f. (sil. -ți-e), art. ebulíția (sil. -ți-a), g.-d. art. ebulíției; pl. ebulíții, art. ebulíțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink