EBRIETÁTE s. f. Stare de beție în urma consumului (excesiv) de băuturi alcoolice; alcoolism acut. [Pr.: -bri-e-] – Din fr. ébrieté, lat. ebrietas, -atis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de toknowro | Semnalează o greșeală | Permalink

EBRIETÁTE f. Stare provocată de consumul excesiv de alcool; beție. [G.-D. ebrietății; Sil. e-bri-e-ta-te] /<fr. ébriété, lat. ebrietas, ~atis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EBRIETÁTE s.f. Beție. [Pron. -bri-e-. / cf. fr. ébriété, lat. ebrietas < ebrius – beat].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EBRIETÁTE s. f. stare de beție. (< fr. ébriéte, lat. ebrietas)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EBRIETÁTE s. beție, (prin Transilv.) șumeneală. (Stare de ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ebrietáte s. f. (sil. -bri-e-), g.-d. art. ebrietății
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ebrietáte f. (lat. ebrietas, -átis). Beție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink