EBONÍTĂ, ebonite, s. f. Material plastic obținut de obicei prin vulcanizarea cauciucului cu sulf și având, pentru proprietățile sale electroizolante și anticorosive, numeroase întrebuințări în industrie. [Var.: ebonít s. n.] – Din fr. ébonite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de toknowro | Semnalează o greșeală | Permalink

EBONÍTĂ f. Produs solid electroizolant și anticorosiv, obținut prin vulcanizarea cauciucului natural cu sulf, având diferite întrebuințări în industrie. [G.-D. ebonitei] /<fr. ébonite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EBONÍTĂ s.f. Material solid obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. [Var. ebonit s.n. / < fr. ébonite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EBONÍTĂ s. f. material electroizolant și anticorosiv solid, obținut prin vulcanizarea cauciucului cu sulf. (< fr. ébonite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ebonítă s. f., g.-d. art. ebonítei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*ebonítă f., pl. e. Caucĭuc vulcanizat cu de treĭ orĭ maĭ multă pucĭoasă de cît [!] obișnuitu caucĭuc vulcanizat, care dă o substanță de aspectu cornuluĭ și din care se fac peptenĭ [!], mînere de cuțite, izolatoare electrice, bile de biliard și fel de fel de obĭecte (Descoperit de Goodyear).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink