EBOȘÁRE, eboșări, s. f. Acțiunea de a eboșa și rezultatul ei. – V. eboșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de toknowro | Semnalează o greșeală | Permalink

EBOȘÁRE s.f. Acțiunea de a eboșa și rezultatul ei. [< eboșa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

eboșáre s. f., g.-d. art. eboșării; pl. eboșări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EBOȘÁ, eboșez, vb. I. Tranz. A lamina un lingou în scopul suprimării, prin comprimare, a golurilor interioare sau uniformizării materialului respectiv. – Din fr. ébaucher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de toknowro | Semnalează o greșeală | Permalink

A EBOȘÁ~éz tranz. tehn. 1) (metale) A prelucra la cald (prin așchiere, prin găurire etc.) pentru a obține eboșe. 2)(opere de artă plastică) A realiza în primă formă. /<fr. ébaucher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EBOȘÁ vb. I. tr. A prelucra (prin așchiere, prin găurire etc.) la cald piese, lingouri etc. V. degroșa. 2. A da o primă formă unei opere de artă. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. ébaucher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EBOȘÁ vb. tr. 1. (metal.) a prelucra piese, lingouri etc. 2. a da o primă formă unei opere de artă; a schița. (< fr. ébaucher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eboșá vb., ind. prez. 1 sg. eboșéz, 3 sg. și pl. eboșeáză, 1 pl. eboșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. eboșéze; ger. eboșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink