EȘÉC, eșecuri, s. n. Înfrângere, insucces, neizbândă, nereușită într-o acțiune. – Din fr. échec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EȘÉC ~uri n. Nerealizare a unei acțiuni la care s-a depus un efort fizic sau intelectual susținut; insucces; nereușită. /<fr. échec
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EȘÉC s.n. Nereușită, insucces, înfrângere. [< fr. échec].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EȘÉC s. n. nereușită, insucces. (< fr. échec)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EȘÉC s. 1. insucces, nereușită, (rar) neizbândă, (livr.) fiasco, (fam.) chic. (~ într-o acțiune). 2. v. cădere. 3. v. înfrângere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EȘÉC s. v. șah.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eșec ≠ reușită, succes, victorie
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eșéc (eșécuri), s. n. – Înfrîngere, insucces, nereușită. Fr. échec. – Der. eșua, vb., din fr. échouer.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

eșéc s. n., pl. eșécuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eșéc n., pl. urĭ (fr. échec, insucces, pl. échecs, jocu de șah. V. șah). Barb. Fiasco, cădere, nereușită, nesucces. A suferi un eșec, a face fiasco, a da chix. V. eșuez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink