EȘANTIONÁJ, eșantionaje, s. n. (Rar) Eșantionare. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. échantillonnage.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EȘANTIONÁJ s.n. Eșantionare. [Pron. -ti-o-. / < fr. échantillonnage].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EȘANTIONÁJ s. n. 1. serie de eșantioane. 2. eșantionare. (< fr. échantillonnage)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eșantionáj s. n. (sil. -ti-o-), pl. eșantionáje
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
eșantionáj s.n. Cercetare prin eșantioane, sondaj ◊ „Primele cercetări nivometrice sunt dezvoltate într-o zonă de eșantionaj în care intră bazinele râurilor Topolog, Argeș, Vâlsan, Râul Doamnei.” I.B. 25 IV 77 p. 2 (din fr. échantillonnage)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink