DURUITÚRĂ, duruituri, s. f. Duruit. [Pr.: -ru-i-] – Durui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

duruitúră s. f., g.-d. art. duruitúrii; pl. duruitúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink