DURÍT s. n. Mineral organic amorf, de culoare neagră-cenușie, dur și mat, component al cărbunilor de pământ. – Din fr. durit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÍT n. Mineral organic amorf, care este unul din componenții principali ai cărbunelui. /<fr. durit
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÍT s.n. 1. Mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. Țeavă de cauciuc folosită la racordări. [< fr. durit – nume comercial].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÍT s. n. 1. mineral organic amorf, unul din componenții principali ai cărbunelui. 2. țeavă de cauciuc folosită la racordări. (< fr. durit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

durít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

durit, (engl.= durite) constituent petrografic al cărbunilor naturali (în special al huilelor), bogat în hidrogen, cuprinzând resturi de spori, polen, cuticule, ceruri și rășini; se individualizează sub forma unor lamine mate, de culoare cenușie sau neagră. D. are o capacitate de cocsificare mai mică decât a → vitritului. V. și clarit.
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink