DURIGÁ, duríg, vb. I. Tranz. (Reg.) A rostogoli, a da de-a dura. – din dura¹.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DURIGÁ vb. v. rostogoli.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink