DURÍȚĂ, durițe, s. f. Diminutiv al lui dură. – Dură + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

duríță s. f., g.-d. art. duríței; pl. duríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink