DÚRDĂ, durde, s. f. (Înv. și reg.) Pușcă; flintă. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚRDĂ ~e f. înv. Armă de foc primitivă, cu țava lungă, cu cremene și cu fitil; flintă. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚRDĂ s. v. flintă, pușcă, sâneață.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúrdă (pușcă) s. f., g.-d. art. dúrdei; pl. dúrde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúrdă f., pl. e (d. durd). Un fel de pușcă cu țeavă foarte groasă. – Dim. durduliță, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

DURD, -Ă, durzi, -de, adj. (Reg.) Durduliu. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DURD adj. v. bucălai, bucălat, dolofan, durduliu, grăsan, grăsuliu, grăsuț, plin, rotofei, rotund.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

durd (dúrdă), adj. – Rotofei, rotund. Mag. durda (Cihac, II, 105; Iordan, BF, VII, 252). Cuvînt rar. – Der. durdă, s. f. (femeie dolofană; buzdugan; pușcă); durduliu, adj. (rotofei). – Cf. durduca.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

durd adj. m., pl. durzi; f. sg. dúrdă, pl. dúrde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

durd, -ă adj. (d. ung. durda, îndesat, grăsuliŭ, rudă cu rus. doródnyĭ, dorodlivyĭ, gras). Rar. Îndesat, grăsuliŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink