DURAMÁTER subst. (Anat.) Membrana externă a meningelui. – Din lat. dura mater.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DURAMÁTER s.f. Meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. [< fr. dure-mère < lat. dura – tare, mater – mamă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DURA MÁTER s. f. meninge extern de natură fibroasă și foarte rezistent; pahimeninge. (< lat. dura mater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DURAMÁTER s. (ANAT.) pahimeninge.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúra máter s. f., g.-d. art. dúrei máter
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dúra matér f. (cuv. lat. care înseamnă „mamă dură” saŭ „tare”). Anat. Membrană exterioară și cea maĭ groasă din cele treĭ care acoperă creĭeru și măduva spinării.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink