DURÁBIL, -Ă, durabili, -e, adj. Care durează (de) mult timp; trainic, rezistent; viabil. – Din fr. durable, lat. durabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÁBIL ~ă (~i, ~e) Care ține sau se păstrează multă vreme; trainic. Construcție ~ă. /<fr. durable, lat. durabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÁBIL, -Ă adj. Care ține mult timp; trainic. [Cf. fr. durable, it. durabile, lat. durabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÁBIL, -Ă adj. care ține mult timp; trainic, rezistent. (< fr. durable, lat. durabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DURÁBIL adj. 1. rezistent, solid, trainic, (rar) dăinuitor, (pop.) purtăreț, țeapăn, vârtos, (înv.) nestrămutat, țiitor. (Ghete ~; o construcție ~.) 2. v. viabil. 3. stabil, statornic, trainic, (înv.) stătător. (O stare sufletească ~.) 4. persistent, rezistent, trainic, (livr.) peren. (Efecte ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Durabil ≠ netrainic, pasager, nedurabil, precar
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

durábil adj. m., pl. durábili; f. sg. durábilă, pl. durábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* durabíl, -ă adj. (lat. durabilis). Traĭnic, care durează mult: pod durabil. Adv. În mod durabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink