DUPLICITÁR, -Ă, duplicitari, -e, adj. Fățarnic, ipocrit. – Din duplicitate.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICITÁR ~ă (~i, ~e) Cu caracter de duplicitate; fățarnic; ipocrit; iezuitic. /Din duplicitate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICITÁR, – Ă adj. Care are caracter de duplicitate; fals. [Cf. duplicitate].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICITÁR, -Ă adj. cu caracter de duplicitate; fals. (< duplicit/ate/ + -ar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICITÁR adj. v. ipocrit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Duplicitar ≠ neprefăcut, franc, sincer
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duplicitár adj. m. (sil. -pli-), pl. duplicitári; f. sg. duplicitáră, pl. duplicitáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink