DUPLICÁTA s.n. invar. Duplicatul unui act, al unei scrisori. [< lat.med. duplicata].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICÁTA s. n. inv. duplicatul unui act, al unei scrisori. (< lat. duplicata)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICÁT, duplicate, s. n. Al doilea exemplar al unui act, al unui document, eliberat de o autoritate; copie. – Din germ. Duplikat.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICÁT ~e n. 1) v. A DUPLICA. 2) Exemplarul al doilea al unui document sau act. /<germ. Duplikat
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICÁT s.n. Al doilea exemplar dintr-un act; copie. [Var. duplicatum s.n. / cf. germ. Duplikat, lat. duplicatum].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICÁT s. n. al doilea exemplar al unui act; copie. (< germ. Duplikat)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DUPLICÁT s. copie. (Un ~ al diplomei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duplicát s. n. (sil. -pli-), pl. duplicáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* duplicát n., pl. e. Duplu exemplar al unuĭ act, al uneĭ chitanțe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink