DUNĂREÁN, -Ă, dunăreni, -e, adj. Al Dunării, privitor la Dunăre, din părțile Dunării. ♦ (Substantivat) Locuitor din părțile Dunării. – Dunăre (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DUNĂREÁN ~eánă (~éni, ~éne) 1) Care ține de Dunăre; propriu Dunării; danubian. 2) Care se află pe malurile Dunării; din regiunea Dunării; de pe Dunăre. Oraș ~. /Dunăre n. pr. + suf. ~ean
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DUNĂREÁN adj. danubian. (Regiunea ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dunăreán adj. m., s. m., pl. dunăréni; f. sg. dunăreánă, pl. dunăréne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dunăreán, -că s. Locuitor de la Dunăre. – Ca adj. e neol. Comisiunea Eŭropeană Dunăreană ar fi curat rom. C.E. a Dunăriĭ saŭ Danubiană. Adj. Corect ar fi dunărenesc, ca moldovenesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DUNĂREÁN, -Ă adj. (‹ Dunărea) adj. Al Dunării, privitor la Dunăre; din părțile Dunării; danubian. ◊ Școala d., curent în pictura și grafica germană și austriacă din zonele Dunării în sec. 15-16. Caracteristic este peisajul de pădure cu personaje de mici dimensiuni, redat cu efecte de lumină și culoare, poetic, uneori cu o notă de fantastic. Reprezentanți principali: L. Cranach cel Tânăr și A. Altdorfer.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink