DUMNEZEIÉSC, -IÁSCĂ, dumnezeiești, adj. 1. Al lui Dumnezeu, privitor la Dumnezeu; divin. 2. Fig. Minunat, superb, splendid. [Pr.: -ze-iesc] – Dumnezeu + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEZEIÉSC ~iáscă (~iéști) 1) Care este considerat ca provenind de la Dumnezeu; divin 2) fig. Care se caracterizează printr-un înalt grad de desăvârșire într-o ierarhie de valori. 3) fig. Care este uimitor de frumos; splendid; celest. [Sil. -ze-iesc] /Dumnezeu + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEZEIÉSC adj. (BIS.) 1. v. divin. 2. v. providențial.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUMNEZEIÉSC adj. v. minunat, splendid, superb.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dumnezeiésc adj. m., f. dumnezeiáscă; pl. m. și f. dumnezeiéști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

1) dumnezeĭésc, -ĭáscă adj. Divin, de la Dumnezeŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink