DULCEGĂRÍE, dulcegării, s. f. (Depr.) Vorbă, purtare, atitudine dulceagă. – Dulceag + suf. -ărie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DULCEGĂRÍE ~i f. Vorbă sau atitudine dulceagă. [Art. dulcegăria; G.-D. dilcegăriei; Sil. -ri-e] /dulceag + suf. ~arie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DULCEGĂRÍE s. v. sentimentalism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dulcegăríe s. f., art. dulcegăría, g.-d. art. dulcegăríei; pl. dulcegăríi, art. dulcegăríile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dulcegăríe f. Lucru dulceag, fad, fără gust, fără spirit: dulcegărie sentimentală.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink