5 definiții pentru «duhni»   conjugări

DUHNÍ, duhnesc, vb. IV. Intranz. 1. A răspândi un miros urât și greu; a mirosi urât, a puți, a duhori. 2. (Rar; despre vânt) A sufla (cu putere), a răbufni, a bufni. ♦ Fig. A șopti, a sufla cuiva la ureche în mod neplăcut. – Din sl. duhnonti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A DUHNÍ ~ésc intranz. A răspândi duhoare. /<sl. duhnonti
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DUHNÍ vb. v. puți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. duhnésc, imperf. 3 sg. duhneá; conj. prez. 3 sg. și pl. duhneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

duhlésc, duhluĭésc și duhnésc v. intr. (vsl. duhnonti, dŭhnonti, a respira, a sufla, d. duhŭ, duh. V. dihanie, dihor, odihnesc, zduhnesc). Iron. Exal, emit putoare: duhnește a mahorcă (CL. 1910, 5, 318), duhnește a muced. – În Munt. și duhuĭesc (d. duh). Vechĭ și dihnesc (vsl. dyhnonti).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink