DÚGLIȘ, -Ă, dugliși, -e, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) leneș, trândav, puturos. – Cf. magh. dög.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚGLIȘ ~ă (~i, ~e) și substantival reg. Care nu vrea să muncească; care trândăvește; leneș; trândav; lenos; puturos. /cf. ung. dög
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚGLIȘ adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúgliș (dúglișe), adj. – (Mold.) Leneș, trîndav. Mag. dög „cadavru” și putoare, dögelni „a dormi” (Scriban). Pentru trecerea de la „puturos” la „leneș”, cf. puturos. După Tiktin, aflat în legătură cu duh, ceea ce din punct de vedere semantic este același lucru.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dúgliș adj. m., s. m. (sil. -gliș), pl. dúgliși; f. sg. dúglișă, pl. dúglișe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúgleș și -iș, -ă adj. (d. ung. dög, hoĭt, putoare, dögelni, a dormi ca un puturos. În Trans. dĭug, putoare, om trîndav). Mold. Foarte leneș: duglișu luĭ de noroc dormea (Șez. 33, 26). – La Sov. 39 dúlgheș.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink