DUGHENÁR ~i m. înv. Persoană care ține o dugheană; prăvăliaș. /dugheană + suf. ~ar
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DUGHENÁR, dughenari, s. m. (Rar) Dughengiu. – Din dugheană + suf. -ar.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dughenár s.m. (com.; peiorativ, des folosit după dec. 1989) Posesor al unei dughene ◊ „Ne oprim la o dugheană și îi cerem [...] dughenarului o bere, o coca, un pepsi, un blecola, un brifcor, o zmeurată, o limonadă [...] Dacă se poate, de la gheață. De obicei nu se poate.” Ceaușescul VI 91 p. 8 (din dugheană + -ar; D. Urițescu CV 4950; A. Stoichițoiu în Hyperion III/94 p. 176)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dughenar, -ă,, dughenari, -e s. m., s. f. (pub., peior.) mic comerciant privatizat care, în loc să închirieze spațiu pentru desfacerea produselor comercializate, preferă să facă comerț într-o rulotă sau un chioșc amplasat în spații publice.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink