DÚBLU¹ s. n. v. dublă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚBLU², -Ă, dubli, -e, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este de două ori mai mare sau cuprinde de două ori mai mult în raport cu o cantitate dată; îndoit. ◊ Cuvânt (sau vorbă, afirmație etc.) cu dublu sens (sau înțeles) = cuvânt (sau afirmație etc.) cu două înțelesuri, echivocă. ◊ Compuse: dublu-decalitru, s. m. = unitate de măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de litri; vas având această capacitate; dublu-decimetru s. m. = riglă cu lungimea de 20 de centimetri; dublu-ster s. m. = unitate de măsură pentru volumul lemnelor, egală cu doi metri cubi. 2. Alcătuit din două elemente sau părți egale, identice ori asemănătoare; care are loc între două elemente; care se face în două locuri. ◊ Expr. (Substantivat) A da o dublă = (la unele jocuri cu zaruri) a cădea același număr de puncte la ambele zaruri. (Adverbial) A vedea dublu = a) a vedea două imagini ale aceluiași obiect; a vedea tulbure; b) a fi amețit de băutură. ♦ (Substantivat, m.) Dublu băieți (sau fete, mixt) (și eliptic) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte. 3. (În sintagma) Minge dublă (și substantivat, f.) = mișcare nereglementară constând (la volei și la handbal) în atingerea mingii de către jucător de două sau de mai multe ori consecutiv în momentul primirii sau (la tenis și la tenis de masă) în lăsarea mingii să atingă de două ori la rând aceeași parte a terenului sau a mesei de joc. – Din fr. double.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚBLU ~ă (~i, ~e) 1) Care se repetă de două ori. 2) Care este de două ori mai mare; îndoit. 3) Care este alcătuit din două elemente identice sau asemănătoare. /<fr. double
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚBLU, -Ă adj. 1. Care este de două ori mai mare; îndoit. 2. Format din două obiecte identice sau de aceeași natură. ♦ (s.m.) Dublu băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. Minge dublă = mișcare nereglementară la volei, handbal, tenis sau tenis de masă, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. [< fr. double].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DUBLU¹- pref. „dublu”. (< fr. double-, cf. lat. duplus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚBLU², -Ă I. adj. 1. care este de două ori mai mare; îndoit. 2. din două obiecte identice sau de aceeași natură. ◊ (s. m.) ~ băieți (sau fete) = partidă de tenis sau de tenis de masă la care participă câte doi jucători de fiecare parte a plasei. 3. minge ~ă = mișcare neregulamentară la volei, handbal, tenis, constând în atingerea mingii de către jucător de două ori în momentul primirii sau în lăsarea acesteia să atingă de două ori la rând terenul sau masa de joc. II. s. n. motiv din literatura universală care utilizează două personaje identice sau foarte asemănătoare, spre a sugera complexitatea realității. (< fr. double)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DÚBLU adj. îndoit. (A plătit un preț ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dúblu (dúblă), adj. – Care este de două ori mai mare, îndoit. – Var. (înv.) duplu. Fr. double. – Der. dublă, s. f. (măsură pentru cereale, egală cu 20 l), abreviere de la dublu decalitru; dubla, vb. (a face să devină de două ori mai mare, a îndoi); dubleu (var. dublé), s. n. (metal placat cu aur; lovitură dublă, la jocul de biliard, în casă etc.), din fr. doublé; dublet, s. n. (al doilea exemplar al unui obiect); duplica, vb. (a face un duplicat), din lat. duplicare (sec. XIX); duplicat, s. n., din germ. Duplikat; duplicitate, s. f., din fr. duplicité. Var. duplu se explică prin încrucișarea cu ngr. δυπλοῦς › mr. duplu.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dúblu adj. m. (sil. -blu), pl. dubli; f. sg. dúblă, pl. dúble
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dúblu V. duplu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

HEMIPLEGIE DÚBLĂ s. v. diplegie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dúplu, -ă adj. (lat. duplus, it. dóppia, fr. double). Îndoit, de doŭă orĭ maĭ mult: plată, gardă duplă. Bere duplă, superioară în calitate. Ascuns, prefăcut, ipocrit: suflet duplu (Rar). Contabilitate duplă. V. contabilitate. Cu duplu sens, cu doŭă înțelesurĭ, cum e vă daŭ (adică voŭă saŭ pe voĭ). În duplu exemplar, doŭă lucrurĭ în loc de unu. – Ob. dublu (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

dúblu-órb sint.s. (med.) Procedură de verificare a eficacității unei terapii sau a unui medicament în cadrul căreia cel puțin unuia dintre pacienți i se administrează un placebo ◊ „Astfel, în urma a cinci serii de verificări, efectuate prin metoda «dublului-orb», toate probele de sânge recoltate de la pacienții neoplazici au dat rezultate concordant pozitive, neexistând nici un rezultat fals negativ.” R.l. 10 IV 78 p. 5. ◊ „Se organizează o nouă cercetare prin metoda «dublului-orb».” Fl. 2 VIII 79 p. 8 (calc după engl. americ. double-blind [test, procedure], fr. double aveugle; PR 1965, BD 1968, DTN 1978)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dúblu(rádio)casetofón s.n. Casetofon cu două dispozitive de citit casete, în vederea înregistrării de pe o casetă pe alta ◊ „[Vând] dubluradiocasetofon [...] Vând combină (pick-up, radio, dublucasetofon) [...]” R.l. 29 X 91 p. 7 (din dublu + (radio)casetofon)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

contrapunct dublu v. contrapunct răsturnabil.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dublă, dublu 1. Coardă d., procedeu al tehnicii de execuție la instr. cu coarde și arcuș, permițând emiterea simultană a două sunete (acordurile* se execută pe coarde d., arpegiind* două câte două coarde). 2. Orchestră* d., cor* d., reunire – prin alternare sau prin contopire – a două grupuri de instrumentiști, respectiv cântăreți, fiecare din grupuri formând o orch. completă sau un cor complet de voci egale sau mixte. V. antifonie; stereofonie (2). 3. D. concert, concert (2) instr. dublu cu două partide* solistice (destinate unor instr. de același fel – de ex. Concertul pentru două vl. și orch. în re minor BWV 1043 (1717) de J.S. Bach; unor instr. din aceeași familie – ex. Concertul pentru vl., vcl. și orch. în la minor op. 102 de Brahms; sau unor instrumente de natură diferită – ex. Concertul pentru pian, trp. și orch. de Șostakovici). 4. D. bară, v. bară (II, 4). 5. D. bemol, v. bemol. 6. D. diez, v. diez.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink