DRÓPICĂ s. f. (Med.; pop.) Hidropizie. – Din ngr. drópikas (= idrópikus).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÓPICĂ f. pop. Stare patologică constând în acumularea de lichid seros în țesuturi; hidropizie. /<bulg. drópikas
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÓPICĂ s. v. ciroză hidrică, hidropizie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drópică s. f. – Hidropizie. – Var. mr. idropică. Ngr. ὐδρώπιϰας sau ὐδρωπιϰιά (Tiktin; Candrea), cf. alb. dropiki, sb. tropika. – Der. dropios, adj. (care suferă de hidropizie).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

drópică s. f., g.-d. art. drópicii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drópică V. idropizie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*idropizíe f. (fr. hydropisie, d. lat. hydrópisis, var. din hydrops, vgr. ῾ýdrops; ngr. ydropikía). Med. O boală caracterizată pin [!] grămădire [!] de apă (lichid seros) în corp, maĭ ales la pîntece. – Vechĭ și pop. drópică (ngr. ydrópikas).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink