DROÁIE s. f. Mulțime, ceată mare de oameni sau de animale. ◊ Loc. adv. Cu droaia = în număr mare, cu grămada. ♦ P. gener. Mulțime, grămadă, număr mare (din ceva). ♦ (Adverbial) În mare număr. [Pr.: droa-ie] – Cf. alb. droe, droje.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DROÁIE s., adv. 1. s. v. ceată. 2. adv. v. buluc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

droáie s. f. – Mulțime, gloată. Origine necunoscută. Cihac, I, 250 (urmat de Körting 9120) pleca de la o var. sdroaie, puțin frecventă, pe care o derivă de la lat. strues; în vreme ce Cihac, II, 656, pleacă de la ngr. δρούγγος „gloată”; însă nici unul din aceste etimoane nu pare posibil (cf. împotrivă, Densusianu, Rom., XXXIII, 285). S-a indicat de asemenea ca etimon alb. droe „spaimă” (Scriban; Rosetti, II, 115), folosit ca în expresia o groază de „o mulțime de”. Această ipoteză este destul de seducătoare; însă în rom. nu există nici o urmă a unui droaie „spaimă”; iar pe de altă parte nu cunoaștem istoria cuvîntului alb. Este mai curînd vorba de un der. de la sl. (bg., sb.) roi „roi de albine”, cf. roi, din sl. rojiti „tundere”, de ex. de la un podŭrojiti „subtundere”, cf. sb. zarojiti se „a prinde un roi”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

droáie s. f. (sil. -ie), art. droáia, g.-d. art. droáiei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

droáĭe f., pl. droĭ (alb. droe, frică, precum și din groază s’a dezvoltat aceĭași ideĭe: o groază de banĭ, o mulțime de banĭ). Cîrd, mulțime: o droaĭe de scatiĭ, de copiĭ, de samsarĭ, (fig.) de ideĭ. Și duroaĭe (Prah.). – În Trans. droaĭe, targă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink