DRIVE s. n. (La tenis) Lovitură prin care mingea este expediată cu putere în terenul advers, razant cu plasa. [Pr.: dráiv] – Din engl. drive.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRIVE s.n. v. draiv.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DRIVE [pron. DRÁIV] s. n. 1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă. 2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă. 3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă. (< engl. drive)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drive s. 1985 (cuv. engl.) Drum v. avenue [pron. dráiv]
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
drive-in s. (cuv. engl. americ.) Cinematograf în aer liber, în care se intră cu mașina ◊ „Încă în cursul acestui an, în Polonia, pe autostrada care duce spre Wroclaw își va deschide porțile un așa-numit drive-in – cinematograf unde spectacolele sunt vizionate în automobil. În acest cinematograf în aer liber își vor găsi loc aproximativ 120 de automobile.” Sc. 25 X 74 p. 6 [pron. dráiv-in] (PR 1953, răspândit din 1970; Guția A. 12; D.Am., DTA)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink