DRIT, drituri, s. n. (Înv.) Drept (D 3). – Din it. dritto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRIT s. v. drept, jurisprudență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drit s. n., pl. dríturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drit n., pl. urĭ (it. dritto și diritto, drept. Cp. cu sudit). Sec. 18-19. Drept.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink