DRÍȘCĂ, driște, s. f. Unealtă a zidarului cu care se netezește tencuiala, mortarul, betonul. – Din bg. drăžka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÍȘCĂ ~te f. Unealtă de zidărie folosită pentru netezirea tencuielii sau a betonului; fățuitoare. /<bulg. drăžka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRÍȘCĂ s. (TEHN.) fățuitoare, (reg.) mala, netezitoare, (Transilv. și Ban.) șimitău. (~ pentru mortar.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dríșcă (dríște), s. f. – Mistrie. Sb. drska, bg. drăzka „manivelă” (Candrea; Scriban). – Der. drișcui, vb. (a umple sau a netezi cu mistria).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dríșcă s. f., g.-d. art. dríștei; pl. dríște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dríșcă f., pl. ște și ștĭ (bg. drŭžka, mîner; sîrb. drška, mîner). Vest. Mala, netezitoare, unealtă de lemn cu care zidaru netezește tencuĭala.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink