DREÁVĂ, dreve, s. f. 1. Fiecare dintre vergelele care trec prin mosoarele alergătoarei pentru urzeală. 2. Instrument în formă de arc cu care plăpumarul bate lână. 3. Chingă de șipci dispuse transversal, care întărește aripa unei mori de vânt. – Din sl. drĕvo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DREÁVĂ ~e f. 1) Unealtă de lemn folosită de plăpumar pentru a bate lâna. 2) Vergea pe care se pun mosoarele la urzitoare. /<sl. drĕvo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DREÁVĂ s. (pop.) drâng. (~ pentru bătut lâna.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dreávă (dréve), s. f. – s. f. – 1. Băț încovoiat cu care plăpumarii bat lîna. – 2. Traversă, bară. Sl. drĕvo „băț” (Tiktin; Candrea). – Der. dreveli, vb. (Trans., a bate, a scutura lîna); dărvăli (var. dîrvăli, dîrvări), vb. (a trudi, a năduși; a pune la muncă, a obosi; a munci făcînd murdărie) al cărui ultim sens se întîlnește cu terfeli, din a cărui încrucișare par a fi rezultat derveli și dreveli, vb. (Mold., a murdări); dîrvar, s. m. (tăietor de lemne), din sl. drŭvarĭ, cf. bg. dărvar; dîrvală, s. f. (trudă, corvoadă, muncă grea), a cărui formație nu este clară (postverbal, după Candrea; reducere de la dîrvăleală, după Tiktin; de la un sl. *drŭvalo „transport de lemne”, după Scriban); dîrvăleală (var. dîrvăreală), s. f. (trudă, corvoadă); dreven, adj. (nemișcat), din sb. drven „de lemn” (Candrea); dreveni, vb. (a rămîne nemișcat), din sb. drveniti se. Cihac, II, 92, derivă majoritatea acestor cuvinte din sl. drati derǫ „a sfîșia”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dreávă s. f., g.-d. art. drévei; pl. dréve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dreávă f., pl. dreve (vsl. drĕvo, drŭvo, lemn). Vest. Traverse (vergele) la pat și laalte lucrurĭ. Gratie: drevele de fĭer de la fereastra caseĭ (Neam. Rom. Pop. 2, 285), geamlîcurĭ închise cu dreve de fĭer (ChN. 1, 107). Un fel de prăjină încovoĭată c’o coardă groasă cu care plapomaru scutură lîna și care se numește și arc, ĭar în est dreabă (pl. drebe).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink