DRĂMĂLUÍRE s. f. (Rar) Acțiunea de a drămălui și rezultatul ei; drămuire. – V. drămălui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DRĂMĂLUÍRE s. drămuire. (~ unei mărfi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drămăluíre s. f., g.-d. art. drămăluírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRĂMĂLUÍ, drămăluiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A drămui. – Dram + suf. -ălui.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DRĂMĂLUÍ ~iésc tranz. v. A DRĂMUI. /dram + suf. ~ălui
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DRĂMĂLUÍ vb. v. drămui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drămăluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. drămăluiésc, imperf. 3 sg. drămăluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. drămăluiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

drămuĭésc v. tr. (d. dram) Cîntăresc pînă la dram, adică cu prea mare atenție orĭ zgîrcenie. – În est drămăluĭesc.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink