DRĂGÚȘ s. m. (Reg., în expr.) A-i cădea (sau a-i veni cuiva) drăguș la căuș = a fi în situația de a cere servicii unei persoane pe care ai refuzat-o într-o situație asemănătoare. – Din drag + suf. -uș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

drăgúș adj. m. (d. drag orĭ nume propriŭ). Mold. Fam. A ajunge (saŭ a veni) drăguș la căuș, a ajunge să aĭ nevoĭe de căușu cuĭva (adică „de un căuș de făĭnă, de ajutoru luĭ”).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink