doxastár s.n. (înv.) carte de rugăciuni cuprinzând doxologiile (cântări închinate sfintei treimi).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doxastár n., pl. e (d. ngr. doxastis, glorificator). Carte de rugăcĭunĭ care cuprinde doxologiile.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

doxastár, doxastare s. n. Carte bisericească de cult, care cuprinde doxologiile cântate la sărbători. Doxastare au publicat pentru prima oară Anton Pann, sub titlul Noul doxastar (1841, 2 vol., București), și Dimitrie Suceveanu, cel mai renumit psalt din școala lui Veniamin Costache, sub titlul Idiomelar și doxastar (1856, 3 vol., Tip. m-rii Neamț). – Din gr. doxastarion.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink