DOVLECÉL, dovlecei, s. m. Varietate de dovleac cu fructele comestibile, lunguiețe, aproape cilindrice; bostănel (Cucurbita pepo oblonga); p. restr. fructul acestei plante. – Dovleac + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLECÉL s. (BOT.; Cucurbita pepo oblonga) (pop.) bostănel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dovlecél s. m. (sil. -vle-), pl. dovlecéi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dovlecél m., pl. eĭ. Vest. Un fel de dovleac lungăreț mic care, înainte de a se coace, se mănîncă fert orĭ prăjit și umplut cu carne tocată. – În est. bostănel și dulma.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink