DOVLEÁC, dovleci, s. m. 1. Nume dat mai multor plante cu tulpina întinsă pe pământ, cu fructe mari, sferice sau ovale, folosite în alimentația omului sau a animalelor; bostan (Cucurbita); p. restr. fructul acestor plante. 2. Fig. Cap de om (prost). – Din tc. devlek, (dial.) dövlek.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLEÁC ~éci m. 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; bostan. 2) Fructul acestei plante. [Sil. dov-leac] /<turc. dövlek
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLEÁC s. (BOT.; Cucurbita) (reg.) lubă, pepene, (Mold. și Transilv.) bostan, (Transilv. și Ban.) curcubetă, (Ban.) dulete, (Ban. și Transilv.) ludaie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVLEÁC s. v. cap.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dovleác (dovléci), s. m. – Bostan (Cucurbita pepo). Tc. devlek (Șeineanu, II, 161; Lokotsch 555), cf. mag. döblek, sb. dumlek. – Der. dovlecel, s. m. (bostănel, Cucurbita pepo).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dovleác s. m. (sil. -vleac), pl. dovléci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dovleác m., pl. ecĭ (turc. devlek, un fel de pepene verzuĭ; ung. döblec, dovleac). Vest. O plantă cucurbitacee al căreĭ fruct seamănă cu pepenele galben (zămosu), dar nu se mănîncă crud, ci copt la foc (în est bostan). Dovleciĭ albĭ (cucúrbita melópepo), originarĭ din India, numițĭ și „turceștĭ”; turtițĭ ca cantalupiĭ, îs ceĭ maĭ prețuițĭ; ceĭ roșiĭ (cucúrbita pepo), originarĭ din America, numițĭ lúbenĭ (Munt.) și dovlecĭ porceștĭ, îs lungărețĭ. Fig. Cap de om prost, devlă. V. curcubătă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink