DOVEDITÓR, -OÁRE, doveditori, -oare, adj. Care dovedește, atestă, confirmă; prin care se dovedește. – Dovedi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVEDITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care dovedește; care servește drept dovadă. Argument ~. /a dovedi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOVEDITÓR adj. v. justificativ.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

doveditór adj. m., pl. doveditóri; f. sg. și pl. doveditoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

doveditor, doveditori s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink