DÓRNIC, -Ă, dornici, -ce, adj., s. m. 1. Adj. Plin de dor; doritor, nerăbdător să facă, să obțină ceva. 2. S. m. Plantă erbacee cu frunzele lungi și înguste și cu flori mici, albe (Falcaria sioides). – Dor + suf. -nic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓRNIC ~că (~ci, ~ce) Care dorește; care manifestă o dorință; doritor. /dor + suf. ~nic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓRNIC adj., s. 1. adj., s. v. amator. 2. adj. v. avid. 3. adj. doritor, nerăbdător. (~ să plece.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dórnic adj. m., s. m., pl. dórnici; f. sg. dórnică, pl. dórnice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dórnic, -ă adj. (dor cu sufixu slav -nic). Rar. Doritor. Plin de dor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink