DORN, dornuri, s. n. 1. (Tehn.) Priboi (1). 2. Unealtă de forma unei tije cilindrice sau conice, având rolul de a prinde, de a degaja, de a deplasa etc. o piesă. – Din germ. Dorn.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DORN ~uri n. 1) Unealtă de perforat prin lovire, constând dintr-o bară de oțel ușor ascuțită la unul dintre capete; priboi. 2) Unealtă, de forma unei tije cilindrice, având multiple utilizări în tehnică (de prindere, de degajare, de deplasare etc. a unei piese). /<germ. Dorn
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DORN s.n. 1. Unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. Unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. [< germ. Dorn].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DORN s. n. 1. unealtă de oțel cu care se fac găuri în tablă, în piele etc.; priboi. 2. unealtă care funcționează după principiul burghiului de tăiat filete, folosită la degajarea găurilor de sondă. (< germ. Dorn)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DORN s. (TEHN.) 1. v. priboi. 2. (rar) valț. (~ de antrenare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dorn (instrument) s. n., pl. dórnuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink