DÓRIC, -Ă, dorici, -ce, adj. Dorian (2). ◊ Stil (sau ordin) doric = una dintre cele trei forme arhitectonice vechi grecești, caracterizată prin coloane fără bază și prin capiteluri fără ornamente. (Despre clădiri sau elemente arhitectonice) Construit în stil doric. – Din fr. dorique, it. doricus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓRIC ~că (~ci, ~ce) (despre stil în arhitectură) Care se caracterizează prin coloane robuste, fără bază și cu capitel lipsit de ornamente; simplu și sobru. Coloană ~că. /<fr. dorique, lat. doricus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓRIC, -Ă adj. Ordin doric = ordin arhitectonic grec, caracterizat prin sobrietate și simplitate, friza fiind decorată cu triglife și metope. ♦ (Despre elemente arhitectonice, clădiri) În stil doric. [Cf. it. dorico, lat. doricus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓRIC, -Ă adj. 1. ordin ~ = ordin arhitectonic în Grecia antică, caracterizat prin robustețe și sobrietate, prin coloane fără bază, cu friza decorată cu triglife și metope. ◊ (despre elemente arhitecturale, clădiri) în stil doric. 2. (muz.) mod ~ = mod melodic a cărui scară muzicală se deosebește de cea a modului minor natural prin faptul că treapta a 4-a urcată, în loc să formeze cu tonica o sextă mică, formează o sextă mare. (< fr. dorique, lat. doricus, gr. dorikos)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dóric adj. m., pl. dórici; f. sg. dórică, pl. dórice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* doríc, -ă adj. Al Dorienilor (o parte din vechiĭ Grecĭ): dialectu doric. Stil doric, stilu cel maĭ simplu întrebuințat la columne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink