DORÍ, doresc, vb. IV. Tranz. 1.. A fi stăpânit de tendința lăuntrică de a face, de a avea sau de a dobândi ceva; a ține, a râvni, a năzui la ceva. ◊ Expr. A fi de dorit= a fi necesar, recomandabil, a se cuveni. A lăsa de dorit = a avea lipsuri, a nu satisface. ♦ A avea intenția; a vrea. Cum dorești (sau doriți etc.), formulă prin care se lasă la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri. 2. A ține mult să vadă sau să revadă pe cineva sau ceva drag, a aștepta pe cineva sau ceva cu dor, cu nerăbdare. 3. A simți o atracție erotică. 4. A ura cuiva ceva. – Din dor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A DORÍ ~ésc tranz. 1) A fi stăpânit de dorința de a avea; a râvni; a năzui. ◊ A lăsa de dorit a avea lipsuri; a nu satisface. 2) A avea intenția; a vrea. Doresc o prăjitură. ◊ Cum doriți (sau cum dorești) formulă prin care se lasa la aprecierea interlocutorului luarea unei hotărâri. 3) (persoane, obiecte etc. dragi) A ține mult să vadă. 4) A ura cu o deosebită afecțiune. Îți doresc succes. /Din dor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DÓRI s. m. mică ambarcație de pescuit, cu fundul plat, din dotarea unei nave mari. (< amer. doris)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DORÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. a jindui, a pofti, a râvni, a voi, a vrea, (înv.) a dezidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să...) 4. v. cere. 5. v. pofti. 6. v. ura.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dorésc, imperf. 3 sg. doreá; conj. prez. 3 sg. și pl. doreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dorésc v. tr. (d. dor 1). Mĭ-e dor de. Poftesc, am dorință de, vreaŭ: dores să dorm.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink