DORẤNGĂ, dorângi, s. f. (Reg.) Culme (3). ♦ Prăjină care servește la transportarea unui hârdău de către două persoane sau care servește la întinsul rufelor. – Magh. dorong.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

dorângă, dorângi, s.f. (reg.) prăjină de întins rufele.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

dorî́ngă f., pl. ĭ (ung. dorong, durung, prăjină, rudă. V. drug). Olt. Prăjina pe care se întind rufele și haĭnele în casă. Părîngă, cĭobîrnac. V. tarîngă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink