DOPRÓS s. n. (Înv. și reg.) Anchetă, interogatoriu. ◊ Expr. A face (sau a lua cuiva) dopros sau a lua (pe cineva) la dopros = a interoga, a ancheta (pe cineva); a cere (cuiva) socoteală, a face (pe cineva) răspunzător. – Rus dopros.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

doprós, doprósuri, s.n. (înv.) cercetare, examen, interogatoriu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doprós (doprósuri), s. n. – Interogatoriu, anchetă, cercetare. Rus. dopros (sec. XIX). Cf. Cihac, II, 99.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

doprós n., pl. urĭ saŭ oase (rus. doprós, d. vsl. prositi, a cere, a căuta). Vechĭ. Examin, înterogatoriŭ: a-ĭ face cuĭva dopros.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink