donț (-țuri), s. n. – (Trans.) Lovitură în cap. Mag. duc (Gáldi, Dict., 125). După Scriban, legat de rus. donce „fund”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

donț n., pl. urĭ (cp. cu rus. donce, dim. d. dno, fund; sîrb. dance, fund de butoĭ. V. beznă). Trans. Coltuc de pîne.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink