DOMOLÍRE, (rar) domoliri, s. f. Acțiunea de a (se) domoli. – V. domoli.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMOLÍRE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. încetinire, potolire. (~ fugii cuiva.) 4. v. calmare. 5. v. strunire. 6. v. atenuare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Domolire ≠ agitare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domolíre s. f., g.-d. art. domolírii; pl. domolíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DOMOLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DOMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se liniști; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se liniști; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-și reduce unghiul de înclinație. /<ucr. domolyty
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminți. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se neliniști
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a liniști. Sl. maliti „a micșora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, ușor), postverbal. Tiktin combate proveniența sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie așa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care îl asimilează creațiilor în -li.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

domolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. domoleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink