DOMOLÍ, domolesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să se miște sau a se mișca mai încet. ♦ Tranz. A înfrâna, a struni un animal. 2. Refl. (Despre elemente sau fenomene ale naturii) A se liniști, a se potoli, a scădea în intensitate. 3. Tranz. și refl. A (se) calma, a (se) îmblânzi, a (se) tempera. 4. Refl. (Despre pante, dealuri etc.) A deveni mai puțin înclinat, mai lin, mai ușor de urcat. – Cf. sl. domoliti se „a obține prin rugăciuni”, ucr. domolyty „a obține”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A DOMOLÍ ~ésc tranz. 1) A face să se domolească; a potoli; a modera; a tempera. 2) (caii) A stăpâni cu ajutorul frâului; a struni; a înfrâna. /<ucr. domolyty
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DOMOLÍ mă ~ésc intranz. 1) A se mișca mai domol. 2) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se liniști; a se tempera; a se modera; a se potoli; a se ogoi. 3) (despre persoane) A deveni calm, înfrânându-se; a se liniști; a se tempera; a se modera. 4) (despre pante, dealuri etc.) A deveni mai lin; a-și reduce unghiul de înclinație. /<ucr. domolyty
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMOLÍ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) încetini, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera. (Și-a ~ fuga.) 4. v. calma. 5. a (se) calma, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 6. v. cuminți. 7. v. struni. 8. v. calma. 9. v. tempera. 10. v. atenua.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) domoli ≠ a (se) întărâta, a (se) intensifica
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se domoli ≠ a se agita, a se alarma, a se neliniști
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domolí (domolésc, domolít), vb. – A calma, a împăca, a liniști. Sl. maliti „a micșora”, de la malŭ „mic”, cu pref. exhaustiv do-, ca în doborî, dogori, domiri, etc. (Miklosich, Lexicon, 361; Cihac, II, 99; Scriban). Vocalismul nu prezintă dificultăți (ă › o ca în sl. mamiti › rom. momi). – Der. domol, adv. (încet, ușor), postverbal. Tiktin combate proveniența sl., din motive pe care nu le explică, iar Candrea dă etimonul drept necunoscut. Este posibil să fie așa deoarece astăzi cuvîntul se simte oarecum creație expresivă, datorită consonanței sale, care îl asimilează creațiilor în -li.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

domolí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. domolésc, imperf. 3 sg. domoleá; conj. prez. 3 sg. și pl. domoleáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMÓL, -OÁLĂ, domoli, -oale, adj. 1. (Adesea adverbial) Care se mișcă fără grabă, care se face fără grabă; încet, potolit. ◊ Expr. (Adverbial) A o lăsa (sau a o lua) mai domol = a proceda cu calm, a nu se pripi. 2. (Despre sunete, glas) Care este cu tonul scăzut, cu intensitate redusă; lin, înfundat. ♦ (Despre vorbe) Liniștit, blând, calm. 3. (Despre oameni și animale) Blajin, blând, pașnic. 4. (Despre atmosferă, climă, vânt, temperatură etc.) Temperat, moale, dulce. 5. (Despre senzații, sentimente etc.) Care are intensitate scăzută; moderat, slab. 6. (Despre terenuri înclinate) Care are pantă lină. – Din domoli (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMÓL ~oále (~óli, ~oále) 1) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de iuțeală, de repeziciune; încet; liniștit; blând; blajin. 2) fig. (despre senzații, sentimente) Care este de o intensitate scăzută; moderat. 3) (despre climă, vânt, atmosferă) Care nu provoacă senzații violente sau dezagreabile; blând. 4) și adverbial Care este fără grabă; încet; lin; alene. 5) (despre forme de relief) Care este puțin înclinat; cu un unghi mic de înclinație; lin. /a domoli
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMÓL adj. v. căldicel, căldișor, călduț, încropit.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DOMÓL adj., adv. 1. adj. v. calm. 2. adj. încet, lent, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~oale.) 3. adv. v. agale. 4. adj. v. blând. 5. adj. v. încet. 6. adj. calm, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, potolit, tihnit, (înv.) păciuit, (fig.) destins, dulce. (O atmosferă ~oală.) 7. adj. v. ușor. 8. adj. v. lin.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Domol ≠ abrupt, aprig, grăbit, iute, repede, priporos, prăpăstios
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domól adj. m., pl. domóli; f. sg. domoálă, pl. domoále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

domól, -oálă adj., pl., lĭ, e (d. domolesc). Liniștit, fără grabă: om, caracter domol. Adv. Liniștit, lin: rîu curge domol. – Și dămol (est).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

domolésc v. tr. (vsl. *do-malitĭ, d. maliti, a micșora. V. umilesc). Fac domol, potolesc, liniștesc: a domoli un om, furia, mersu. – Și dăm-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink