DOMINICÁN1, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr sau călugăriță dintr-un ordin catolic întemeiat în Franța la începutul sec. XIII. 2. Adj. Care aparține dominicanilor1 (1), privitor la dominicani1. – Din fr. dominicain.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOMINICÁN2, -Ă, dominicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația Republicii Dominicane sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține dominicanilor2 (1), privitor la dominicani2. – Din fr. dominicain.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOMINICÁN, -Ă s.m. și f. Călugăr dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. // adj. Referitor la acest ordin. [< fr. dominicain, cf. Dominic de Guzman – predicator castilian].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DOMINICÁN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin monahal catolic înființat la sfârșitul sec. XIII. II. adj. referitor la acest ordin. (< fr. dominicain)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dominicán (călugăr, locuitor) s. m., adj. m., pl. dominicáni; f. sg. dominicánă, g.-d. art. dominicánei, pl. dominicáne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* dominicán, -ă s. Călugăr, călugăriță din ordinu fundat de Sfîntu Dominic (1206).
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
dominicán, -ă, dominicani, -e s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Călugăr(iță) din ordinul catolic „Frații predicatori”, înființat în 1215 la Toulouse de Dominic Guzman, ai cărei membri, numiți și „câinii Domnului” (Domini canes), au jucat un rol important în timpul Inchiziției. 2. Adj. Care ține de ordinul dominicanilor, referitor la dominicani. – Din fr. dominicain.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink